Luna Amara

Wave after wave…

aseara am avut onoarea de a asista la primul meu concert cu THE :EGOCENTRICS, insotiti de cei de la TEP ZEPI. ii ascultasem pe cei 3 egocentrici in prealabil si efectiv abia am asteptat sa vad concertul asta. pe cei de la TEP ZEPI ii mai vazusem de n ori, plus ca am si cantat cu ei pe aceeasi scena de multe ori, insa aseara I was in for a surprise. ajung si acolo imediat .

spre rusinea mea, nu mai fusesem in Fabrica pana aseara. locul in sine m-a surprins placut, in special din punctul de vedere al sonorizarii, care este absolut grozava. e o placere sa asisti la un concert la care chiar sa intelegi ce se intampla pe scena si ce vor oamenii aia sa transmita. lume destul de putina, nu stiu de ce. pana pe la ora 10 am stat la povesti cu diversi prieteni aflati la fata locului si cu membri din ambele trupe. killing time, that is.

pe fundalul unor proiectii foarte dreamy, cei de la THE :EGOCENTRICS si-au inceput recitalul. care a durat 50 de minute + si care m-a purtat prin cele mai diverse stari. de mult timp nu m-am mai simtit atat de absorbit de un concert asa cum m-am simtit aseara. stilul practicat de cei 3 timisoreni e unul care probabil nu e la indemana tuturor ascultatorilor. vorbesc aici de un stoner rock cu insertii de post rock, blues si psychedelic. fara voce. fara nimic care sa iti distraga atentia. depinde cat de obisnuit esti cu asa ceva sau cat de mult esti dispus sa accepti o provocare de genul asta, insa eu zic ca merita. layers upon layers of sound. sunetul bun a contribuit in mare parte la succesul acestui concert. nu vreau sa intru in discutii legate de abilitatile muzicienilor de pe scena, insa nu ma pot abtine sa nu mentionez tonurile de chitara absolut fabuloase ale lui Brenn.

dupa un bis cerut de publicul prezent in fabrica, THE :EGOCENTRICS s-au retras de pe scena pe nesimtite (la fel cum s-au si urcat pe scena, la inceputul concertului), facandu-le loc celor de la TEP ZEPI. spuneam un pic mai devreme ca I was in for a surprise. ei bine, Zepii au sustinut un recital in formula de trei oameni, pentru ca Victor, bassistul lor, e bolnav. asa ca Mihnea a trebuit sa suplineasca absenta bassului. si eu zic ca s-a descurcat absolut onorabil. nu spun ca nu s-a simtit absenta lui Victor, insa piesele nu au sunat ciuntite sau lipsite de groove. toate astea pe fundalul unor proiectii cu filme cu “banditi”, printre care am observat un Gene Hackman ingrozitor de tanar ))…

din pacate nu am stat pana la sfarsitul concertului, insa am plecat cu multumirea ca am vazut un concert foarte reusit. multumesc, oameni buni!

razvan