Luna Amara

 

poezii de Alex Ordog

Posted by Mihnea on Mar 9, 2009 in Fan Art |

Omul negru – interzis romanilor

baba oarba se inchina-n
graba si cu mintea goala-n
omul negru far’ de vina
colorat in neagra smoala

el se-ascunde-n case goale
locuite de fantome
ascunzand la el sub poale
vechi cuvinte de renume

ascunzand la el sub tzoale
in vremuri de mult trecute
cruci strambate si pistoale
povestiri nemuritoare

am sa-mi intreb ingerasul
inainte de culcare
daca pot visa si eu
daca sunt eu liber oare…

 

 Inghesuiala goala

o tara goala
de oameni la bere si mici
oameni in plecati in 2 tari calde
minciunezia si ignoralia
oameni plecati dar totusi aici

o tara de oameni mici
cu capete frumos legate
la ochi frumosi si la maini frumoase
de esarfe colorate
de culori frumoase

pe strada
in jungla de emotii
in jungla de buzunare umplute de sudoare uscate, furate
circulam doar noi, hotii

ne furam pe noi
ne mintim doar pe noi
intotdeauna aici
intotdeauna goi
 Pastel gri

antene mangaiand intr-una stelele zdrobite
in stalpi de piatra cu fiare impodobite
paienjenis de cabluri cu fire incalcite
vad oameni tristi in blocuri vesele

vad oameni tristi in blocuri vesele
cu geamuri patrate frumos colorate
culori frumoase cu frumoase nuante
nuante de lumini se shimba repede

minti obosite de ura si sete
zambete strambe strambate de foame
figuri pierdute de guri betzivane   

pumni tremurand de ura si sete
buzunare golite de maini cleptomane
vad flori zdrobite de inimi urate

 
Capul spart curge – (interzis oamenilor)

Un desert colorat de pastile sa imi amintesc…
cum odata nu s-a intamplat sa ma gandesc

totul era   gol in plinul tau
mortul este bun in negrul meu
movul era gri in albul zmeu,
orbul era orb in ochiul tau
   
ce zbura candva in vecii unde
infinitul urmator va fi mai greu
decat o viata moarta
in adanc pustie
este pluta de piatra
ce gandeste prostie
in pesteri reci de ciocolata calda
coborat din nemurire
o floare uscata
intr-un bazin cu apa
un zambet trist
ce fumeaza beton
un cartof cu clor
murdar, murdar
operat in salon
o cisterna gri ce ranjea dureros
telefonul lichid se simtea prietenos
o cabina de vot pentru 3 persoane
un culturist kaki cauta pensionare
uitate
uitate
uitate
uitate
uitate
la uscat pe sarma
conductoare
de curent oceanic si
maree uscatoare
e ciudat cum firesc totul
a luat inceput in norul uscat
piatra are continut
ridicat de proteine si lipide si
glucide hidratate cu nisip ridicate din
cer in pamant
cer in pamant
cer in pamant
ceri in pamant
cer in pamant
cer in pamant
cer in pamant
ceri in pamant
vrei sa mori inca odata
asa cum niciodata n-ai avut o ascultare
de tacere din uitare in
amintiri ce nu te mai conosc pe tine…
e bine
e bine
e bine
e bine
ce bine
ce bine
ce bine ma doare…

3 Comments

Saint Grandma
Mar 10, 2009 at 22:27

Mersi pentru gand Mihnea :)


 
Brad Marius
Mar 14, 2009 at 14:41

nostalgice… am si eu ocazia sa scriu, ma gasesc printre randuri, ma pierd prin cuvinte… traiesc in poezie


 
Saint Grandma
Mar 14, 2009 at 18:56

Ultima este putin cam incarcata. intentia mea a fost de a fi observata cum spui si tu “printre randuri”, intreaga atmosfera, tensiunea generala, nicidecum fiecare zgarietura lasata de firul din varful pensulei. Celelalte sunt putin mai “comestibile” :) . Toate au avut ca si punct de pornire muzicile din Luna Amara. Multumesc pentru gand Marius.


 

Reply