“Welcome this transmission from a fallen star, otherwise known as Arcturus”
ARCTURUS – “The Sham Mirrors” (2002). un album apropo de care nu prea am cuvinte. este absolut incredibil ce au reusit oamenii astia sa faca pe acest album. au continuat experimentul de pe “La Masquerade Infernale“, au filtrat putin, foarte putin, din “Disguised Masters” si eu zic ca au ajuns la un soi de perfectiune.
sunt doar 7 piese pe acest album, insa fiecare este extraordinara in felul ei. vad acest album ca o piatra pretioasa slefuita exact atat cat trebuie pentru a-i pune in valoare toate calitatile. nu vreau sa vorbesc despre abilitatile muzicale ale membrilor ARCTURUS, insa nu pot (si cred ca nimeni nu poate) sa nu remarce prestatia absolut impresionanta a celebrului baterist Hellhammer (cunoscut din ‘jde mii de trupe). daca as fi fost chitarist, poate l-as fi recomandat pe unul din chitaristii ARCTURUS 
.
textele de pe acest album sunt pura nebunie; Garm (aka Trickster G Rex) a reusit sa creeze o noua capodopera, lyrics-wise. ce m-a bucurat, intr-un fel, a fost absenta lui Vortex ca backing vocalist; nu ma deranjeaza vocea lui, insa ce e mult strica (vezi urmatorul album ARCTURUS, “Sideshow Symphonies”).
nu ma mai lungesc cu explicatii… e unul din albumele mele preferate din toate timpurile prin complexitatea sa. avantgarde metal, totusi fara a cadea in ridicol sau prost gust si fara pretentii de sport-metal (cum imi place mie sa numesc anumite trupe). un album cu suflet, pentru suflet.
Prin albumul asta am facut eu cunostiinta cu Arcturus. Stiu ca am citit in Kogaionon (numarul 8 cred) recenzie si pe urma am luat tot ce am gasit de la ei. Sideshow Symphonies nu m-a prins din start, poate tocmai din cauza ca lipseste Trickster G. da pana la urma e si ala o bijuterie de album.
Oricum, super trupa, si desi oficial is despartiti, sunt aproape sigur ca peste cativa ani o sa revina, macar pentru un turneu daca nu cu ceva nou.
apropo de reuniunea ARCTURUS, tot ce pot sa zic e “doamne ajuta“, domle !
Arcturus cred ca e cea mai complexa formatie pe care o cunosc. E nevoie de o anumita rabdare. In orice caz, sunt bestiali. Imi pare rau ca s-au despartit, sper si eu intr-o viitoare reuniune si multe concerte in Romania. Sideshow Symphonies, La Masquerade Infernale si The Sham Mirrors sunt adevarate bijuterii, cel putin pentru mine.
Apropo, melodii preferate de la ei?
sincer, nu prea sunt piese care sa NU imi placa de la ei. cum am mai zis, Sideshow Symphonies mi se pare cam cel mai slab album, asa ca ala nu il pun la socoteala (desi Daemon Painter e chiar buna). in rest, orice piesa de la ei e ok (inclusiv cele de pe Disguised Masters:) ).
tu ce preferi de la ei?
Nu stiu daca as putea alege una singura, depinde de starea in care ma aflu, dar cam toate sunt la acelasi nivel. Prima melodie ascultata de la ei a fost Shipwrecked Frontier Pioneer, de pe Sideshow Symphonies (melodia mi se pare cea mai buna de pe album). Se observa, intr-adevar, o diferenta intre albumul asta si celelalte. Nu indraznesc sa zic ca e mai slab sau mai bun ca La Masquerade Infernale, avand in vedere schimbarea starii mele rapide.
Spre exemplu, in ultima vreme am ascultat mult The Throne of Tragedy si Fall of Man, neavand chef absolut deloc de Hibernation Sickness Complete & co.
de vizionat NEAPARAT dvd-ul Shipwrecked In Oslo !
n-am reusit sa fac rost de el, nu inca
mersi de recomandare