Luna Amara

echilibrul insect

se spunea candva

ca libertatea ta poate dauna

libertatii altuia

insa asta a fost demult.

acum

echilibrul tau este cel care strica

perfectul dezechilibru din jur.

miile de cioburi din privirile celorlalti se uita cu dispret

la imaculatele oglinzi din ochii tai.

frazele trunchiate, notele false, gargarele incoerente

se reped sa inghita glasul tau lin,

cuvintele tale asezate.

pe strada,

gropile te obliga sa mergi stramb.

la masa,

muzica din vecini ti se infinge in furculita.

in dragoste,

ura din jur vi se scurge in gura.

in viata,

nu poti sta drept pe pamantul

sub care mortii au fost claditi anapoda.

contorsionat, cocosat, inghesuit,

asurzit, rasucit si umil,

echilibrul tau capituleaza, in cele din urma.

acum, toata lumea este fericita.

aici, haosul dureaza si nimic nu se naste din el.

te consolezi cu gandul

ca poti alege minutul in care

tu,

gandacul de bucatarie,

vei sari

de pe faianta in gunoi.

pleosc!