off
serpii se tarasc,
norii se tarasc,
oamenii se tarasc.
in aerul mut
se simte miros de nesfarsita tradare,
de incredere la protzap
si de frigarui de demnitate.
vacarmul tribunelor acopera ultimele cuvinte rostite in apararea tacerii,
grija pentru capra vecinului face uitata moartea propriei iubiri,
ochelarii de cal sunt transparenti acum
iar marlania e noua critica.
cainii latra,
masinile latra,
curvele latra.
dinspre dinti spre figura adversarului
vine un miros proaspat de lasitate
ce anesteziaza imediat pe oricine.
cuvintele put ca hoiturile,
numai ca
ele nu se indura sa putrezeasca,
ci zac pe strazi,
in ecrane
si pe hartie,
manuite cu voiosie
de pitici grotesti cu carnetzele si ochelari.
lumina curge,
gunoiul curge,
carnea curge,
pana cand masa va fi gata,
pana cand se va avea dreptate
si raul va fi sinonim cu adevarul.
in sfarsit! in sfarsit!
e asa cum s-a zis,
e asa cum s-a sperat cand s-a zis.
jegul a crescut,
gros,
compact,
opac,
definitiv.
cu furculitza infipta in gramada,
omul e pregatit sa pranzeasca cu singuratatea
- castigul lui in lupta cu lumea.
citim meniul pe blog
si comentam:
cu fiecare cuvant, bezna se intinde.
off.
