Luna Amara

Artmania Sibiu si Peninsula Tg. Mures (2009)

Salutare! Dupa cum v-am obisnuit, impresii dupa participarea la doua din cele mai faine festivaluri din Romania:

Artmania 2009, 19 iulie, Biserica din Cisnadioara. Este pentru a doua oara cand cantam la Sibiu intr-o biserica. Prima data a fost la Biserica Azilului, cand ex-chitaristul nostru, Vali, era speriat ca va canta cu 600 de morminte sub el si am descoperit intr-un colt al fostului altar un schelet pe care organizatorii il botezasera – nu stiu de ce – Richard. Acum n-am mai gasit nici un schelet, insa am gasit o locatie superba, o biserica fortificata din sec. XIII, excelent conservata (ca dovada ca n-a cazut pe noi cand am cantat doua piese electrice, pe final!…).

Organizarea a fost ireprosabila si ne inclinam in fata oamenilor de la sunet, care au carat sus pe deal tot echipamentul, cu mainile (tot, tot, boxe, lumini, tobe, statii, etc.). La probe a sunat putin haotic, ca era gol spatiul, dar cand s-a umplut de lume, a fost foarte ok. Apropo de lume, un public extrem de calduros si foarte pestrit, ca varsta, ceea ce ne-a bucurat foarte tare. S-au nimerit si ceva straini pe acolo, doua rusoaice erau foarte incantate dupa concert si si-au cumparat albumul. Playlistul a fost cel obisnuit pentru un concert de lansare, dar s-au adaugat doua visual-uri noi, pe “Flood Moses” si “True Sunshine” (Spiri ruleaza!). Dupa cum spuneam, pe final n-am putut sa ne abtinem si am bagat doua electrice, “Somn” si “Gri Dorian” si, dupa reactia celor prezenti, se pare ca bine am facut…

Multumim Codruta, Silviu, Claudiu si Mugur.

Peninsula Tg. Mures, 23 iulie, Coke Terrace Stage. Exista momente in viata de muzician cand, pur si simplu, nimic nu iese si parca o forta nevazuta incearca sa te impiedice prin orice mijloace sa iti faci treaba. Cam asta a fost cazul la editia de anul acesta a festivalului Peninsula.

Trebuia sa ne urcam pe scena la 20.30, sa facem o jumate de ora probe de sunet si sa ii dam drumul la 21.00. Aveam timp de scena 1h30min. La 19.50 suna Sorin: pana, undeva intre Cluj si Reghin. Panica. Sunam organizatori, sa mearga dupa el, ne zbatem pe acolo, in fine, cumva o porneste inspre fest. Vorbim cu organiztorul sa vedem ce facem, pentru ca era clar ca nu ajunge pe 20.30, nici macar pe 21.00. Organizatorul ne spune ca declam totul cu 30 de minute, dar sa incepem neaparat la 21.30. La 21.30 ne urcam pe scena, eu, Nick si Mihnea-mic si incepem cu…”Rosu Aprins”…Insa cum niciodata dracul nu e atat de negru, publicul era unul de zile mari, exrem de receptiv si intelegator. Asa ca, dupa ce a trecut peste neobisnuitul situatiei (cred ca e prima data, in 9 ani, cand incepem cu piesa asta un concert), a cantat alaturi de Nick intreaga piesa. Insa Sorin tot nu aparuse. Asa ca Nick a cantat…”Kill The Dancer”. Spiri, la proiectii, era bulversat, cred ca ii schimbasem ordinea de vreo 4 ori! In fine, pe final de piesa apare si Sorin, entuziasm in public, se monteaza, intram toti, incepem albumul, trecem prin “Into Another”, “Transitions”, “Chihlimbar”, “Dead Ends”, “No Return” si “Hunt The Wire”. Dupa care, un ungur de la scena imi face semn: 10 minutes! Cum dracu “10 minutes”? Uite-asa! La naiba, ce facem? Ii fac semn lui Vicky sa coboare (chestie care m-a facut sa ma simt foarte prost) si ii dam cu “Gri Dorian” si “Folclor”. Urale, semne de bis, scandari. Ne strangem, resemnati, instrumentele, in spate, trupa de dupa noi se monteaza pe scena, cand apare organizatorul: “de ce n-ati cantat pana la 23.00?”. “pai ne-a zis unu’ ca 10 minute!”. “cine?”. “ala”. “e tampit? am zis clar ca decalam cu jumate de ora!”. “deci nu tu i-ai zis???!!!”. “nu, nici vorba!”…………………………………………….Am plecat repede de acolo, sa nu il omoram pe “ala”.

Cam asta a fost aventura noastra “peninsulara”. Multumim foarte mult publicului de acolo, a fost extraordinar de receptiv cu piesele noului album si in mare forma pe cele vechi. Si multumim Zoli!

Peace.