“And the way the rain comes down hard… That’s how I feel inside…”
THE CURE – Wish (1992, 2LP, Fiction Records)
M-am trezit in dimineata asta cu albumul asta in cap. Nu stiu de ce. Poate din cauza ca imi e asa de drag dupa asa de multa vreme (il stiu si il ascult de prin ‘93). Exista o piesa care NU imi place de pe albumul asta si aia este Friday I’m In Love. In rest e genial. End, From The Edge Of The Deep Green Sea, Open, Cut, Apart sunt doar cateva din piesele absolut fantastice care fac parte de pe albumul asta.
Singura chestie care ma intristeaza mereu cand il ascult este ca simt ca este ultimul album bun THE CURE (pentru mine, vreau sa zic). Tot ce a facut Robert Smith ulterior sunt doar palide replici ale fostelor albume. Nu m-a convins deloc Wild Mood Swings, dupa care am asteptat 3 ani sa apara (a aparut in ‘96). Blood Flowers (2000, adica inca 4 ani de asteptare) a fost lansat si marketat ca o continuare a “trilogiei’ de care vorbeam aici, insa tot un album slab ramane. The Cure (2004) nu pot sa il suport; nu m-a deranjat faptul ca inginer de sunet a fost Ross Robinson, ci chiar am privit cu interes colaborarea asta, insa din pacate degeaba productia albumului de foarte buna, daca piesele in sine sunt slabe. Cat priveste ultimul album, 4:13 Dream (2008), mai bine nu mai zic nimic 
. Probabil ca albumul din 2012 va fi mai bun (zic asta in ideea ca se pare ca perioada medie dintre 2 albume THE CURE e de 4 ani). Si la fel de probabil e ca il voi bate la cap pe Nick (desi nu cred ca va fi cazul sa insist prea mult) sa cantam din nou la concerte coverul la To Wish Impossible Things. Fara Oigan, de data asta, ci cu Mihnea Mic la chitara.
Va rog ascultati albumul asta si spuneti-mi cum vi se pare. Sau, daca l-ati ascultat deja, dati-va cu parerea aici (evident, doar daca aveti chef). Intre timp, eu mai am de ascultat side c si side d. E vineri si sunt indragostit. De Wish.
PS : Merita ascultat si Lost Wishes (1993), un EP cu 4 piese instrumentale din sesiunea Wish.
“I think I’ve reached that point
Where every word that you write
Of every blood dark sea
And every soul black night
And every dream you dream me in
And every perfect free from sin
And burning eyes
And hearts on fire
Are just the same old song
Please stop loving me
Please stop loving me
I am none of these things
I am none of these things
I am none of these things” (End)
wish e intradevar un album bun. imi plac mai ales trust, apart si to wish imposible things.sunt geniale. pacat ca s’a stricat treaba pe acolo. sper ca urmatorul album sa revina la tot ce a fost odata. ar merita.
wish e intradevar ultima capodopera ai celor de la the cure. insa si pe wild mood swings exista momente bune. multi ani nu prea am inteles mare lucru din bloodflowers, dar m-a prins o data in locul si la momentul potrivit. eu zic sa-i mai acorzi cateva sanse.
@ Pablo : ok, sa zicem ca “Want”/Wild Mood Swings e ok ca piesa. si eventual “The Last Day Of Summer”/Bloodflowers. dar din pacate atat. eu sunt obisnuit sa ascult albumele in intregime si cu astea 2 am avut dezamagirea sa nu pot sa le ascult, efectiv. next, next, next. i’m sad ;(.
ploua peste orasul asta plin de furnici din tabla colorata si tot ce mi-a ramas de facut e sa ma catar la loc in camera mea verde falling and falling again and again “from the edge of the deep green sea”… si ma invart pana ametesc inauntrul acestor note wishing wishing wishing…”cut”,”end” and then “open” again.inserari cu miros de frunze arse si ploi ratacite si ore lungi si trandafiri uscati intr-un rosu stacojiu pasi alunecand peste pereti si tavan litere sapate si fum.all gone .all here.”wish”.
Pfeeee…. ai albumele in original pe vinil, god damn it!! Fain, bre
Wish e si unul din preferatele mele. Apart just cuts deep wounds into my chest and let it bleed.
Acuma daca ii ultimul album bun the cure… io zic ca ar putea fi bagat si bloodflowers. Dupa aia… dumniezo cu mila:p Cum ai zis… sa speram la mai bine.
Aveti cumva inregistrat coverul ala la ‘to wish imposible things’, ca l-am cautat de curiozitate, da nu l-am gasit. In schimb, v-am gasit alte coveruri the cure, deftones, and so on… Va pricepeti, faceti treaba faina cu coverurile. Keep going!!
Aici (la Wish) se termina perioada Cure … Wild Mood Swings este deja un album care nu mai ofera nimic …. e ceva produs “pe banda” ….. eee … sa nu uitam ca Porl Thompson si Boris Williams nu mai fac parte din grup…. si asta se simte pe WMS, Bloodflowers …. Ma mira faptul ca Depeche au reusit sa scoata Ultra fara Alan Wilder…. ce urmeaza dupa…no coment !