a doua zi, cu forte proaspete, am pornit prin Budapesta. in cautare de magazine de muzica, normal. am avut noroc sa prindem deschis un magazin mic de tot, insa foarte bine aprovizionat. banuiesc ca destul de multa lume care a fost prin Budapesta si a cautat muzica stie de magazinul CD Pince. odata intrati acolo, i-am tinut peste program pe proprietarii magazinului, cu rezultate destul de satisfacatoare. am gasit niste cd-uri faine de tot, si cum cu o zi inainte fusese ziua de nastere a lui Ion, ne-am hotarat sa ii facem cadou un LP cu “The Grudge“/MORTIIS.  Mihnea Mic a fost tare fericit pentru ca a gasit, in sfarsit, o caciula cu QUEENS OF THE STONE AGE. yeah, we’re such nerds, I know. you haven’t seen anything yet .

profitand de vremea buna, ne-am tot plimbat prin centrul orasului, am si oprit la un moment dat pe malul Dunarii, vis-a-vis de cladirea Parlamentului, am mai facut niste poze, etc. anything to kill some time. e ciudat cum, pana in ziua aia, nu realizasem ca in cateva ore urma sa vedem ISIS live. poate ca stiti despre ce tip de sentiment vorbesc. de fapt sigur stiti.

pe la 5 jumate ne-am pornit inspre Diesel Klub, pe ideea ca “doors open at 6 PM” (asa era anuntat pe site). poate ca am mers acolo asa devreme pentru ca nu mai aveam rabdare, vroiam sa stim ca suntem acolo. am gasit clubul un pic mai greu; ne-am mai intalnit pe drum cu cativa rataciti care mergeau si ei in aceeasi directie. ne-a mirat absenta afiselor si faptul ca usa era inchisa. la parterul cladirii era un fel de club de sah si alte jocuri de expandare a memoriei.

pana la urma am intrat in club pe la ora 6 jumatate. am mers DIRECT la standul de merchandise, pe principiul ca mai bine cumparam ce e de cumparat inainte de concert, pentru ca dupa aia fie nu mai gasim nimic, fie o sa se imbulzeasca lumea. am gasit cd-uri, LP-uri si cam tot ce poti gasi la un stand profi de merch. fericire maxima pentru “Wavering Radiant” pe 2LP, vinil galben. fantastic. plus cd-uri pentru Andrei si Ion si tricouri pentru Ion, So, Andrei si Mihnea Mic. eu am zis pas. got my LP and that made me happy.as fi vrut sa mai aiba si “Panopticon“-ul pe LP, insa tipul de la merch mi-a zis ca e sold out, din cauza ca sunt de 1 luna in turneu. dang it!

cum stateam noi asa pe acolo, la un moment dat observ ca vine spre noi un tip. mie imi pica fata instant, ii fac semn lui Andrei si ii zic : “nu pot sa cred! e Aaron Turner!”.  the man himself!

ce mai pot sa zic dupa ce l-am intalnit pe Aaron? l-am intrebat, atat eu, cat si Andrei, ce or sa cante, cat or sa cante, daca pot sa ne semneze albumele dupa concert, etc.  all in good time.

sala de concerte de la Diesel Klub e oarecum atipica. adica e mai mult lata decat lunga. in rest, same old : pe doua niveluri, scena inalta, etc. am stat, pe tot parcursul concertului, lipit de scena. ascultasem, in prealabil, trupa din deschidere, TRANSITIONAL, si stiam cam ce canta. Producatorul ultimului lor album este Justin Broadrick, cunoscut pentru munca lui la GODFLESH si JESU, asa ca TRANSITIONAL nu puteau sa sune altfel decat bine. ascultati “Stomach Of The Sun” si o sa vedeti despre ce e vorba. 2 oameni, chitara, bass, un laptop si niste piese cu un sound foarte adanc. la un tempo de parca totul s-ar intampla in slow motion. grozav. shivers down the spine are guaranteed.

TRANSITIONAL au cantat circa 40-45 de minute. dupa un change-over nu foarte lung, au intrat pe scena cei de la ISIS. nu prea pot sa va explic ce emotii am avut pana a inceput concertul. stateam asa de aproape de Aaron, incat as fi putut sa ii dezleg sireturile de la pantofi. insa nu am facut-o, normal. vorbeam cu Sorin si faceam presupuneri care va fi prima piesa din concert. eu am zis “Hall Of The Dead” (Wavering Radiant, 2009), el nu mai tin minte ce a zis, pentru ca am auzit inceputul de la “Hall Of The Dead“.

a fost unul din cele mai intense concerte la care am fost vreodata. a trecut o saptamana de atunci si credeam ca, odata cu trecerea timpului, imi va fi mai usor sa vorbesc despre ce am auzit si vazut acolo. se pare ca m-am inselat. ce pot spune e ca setlistul a fost destul de lung, cam 1 h 30′, cu piese de pe “Wavering Radiant” (Hall Of The Dead, Ghost Key, Hand Of The Host, 20 Minutes/40 Years si Threshold of Transformation, adica aproape tot albumul), “In The Absence Of Truth” (Holy Tears), “Panopticon” (Wills Dissolve) , nu in ordinea asta, bineinteles. posibil sa fi uitat ceva. a fost si un bis, Celestial (The Tower) (de pe “Celestial”). totul a sunat monstruos. de bine. nu am cuvinte sa descriu toata incarcatura emotionala transmisa de astia 5 oameni, asa ca o sa atasez niste poze. lame, I know.

it was over before we knew it. sala s-a golit, treptat, insa noi am ramas langa scena. pentru autografe si alte chestii. dupa vreo 10 minute, Jeff, bassistul ISIS, a reaparut pe scena si a inceput sa isi stranga echipamentul. el a fost primul de la care am luat autografe; apoi a aparut Aaron Harris, tobarul. eram asa de zapacit si de depasit de situatie incat am uitat sa il intreb ce vroiam sa il intreb inca de cand ne indreptam spre Ungaria. omul a fost super de treaba, a stat pana toata lumea a luat autografe, apoi s-a dus la setul de tobe. a revenit cu o mana de betze si cu 2 drum heads. got my share: 1 drum head EVANS si un bat VATER. the joy! Aaron Turner a fost urmatorul de la care am luat autografe. Andrei, spre deosebire de mine, nu a uitat ce vroia sa il intrebe pe Aaron (era ceva apropo de chitarile folosite de ei acum, care, apropo, suna fantastic). Mike Gallagher a fost cel mai glumet dinte toti. singurul de la care nu am putut lua autograf a fost Bryant, care avea o groaza de chestii de strans de pe scena si oricum nu am mai avut permisiunea da a mai ramane in sala, tour managerul venind la noi si rugandu-ne sa parasim sala.

am plecat inspre oras si cam asta a fost. poate ca o sa sune cam pompos, insa ce am mai facut in seara aia a fost irelevant (pentru mine, cel putin). eram prea fericit sa imi mai pese de altceva. tocmai vazusem ISIS live.

Nick si Mihnea Mare au plecat spre Cluj, iar eu+So+Mihnea Mic+Andrei+Ion ne-am pornit inspre Budapesta. cu aproximativ o luna si ceva in urma aflasem ca cei din trupa ISIS vor include si Budapesta in cadrul turneului lor european, asa ca am zis ca nu avem voie sa ratam o asa ocazie.

am ajuns la Budapesta in no time, cum se zice si prima chestie pe care am facut-o, in incercarea de a gasi un hostel, a fost sa ne ratacim. cu harta in mana, trecand-o de la unul la altul, am ajuns din nou in zona centrala, respectiv in  Városliget/City Park, cel mai mare parc din Budapesta. ideea era sa gasim locatia clubului unde se tinea concertul ISIS; initial, concertul fusese anuntat ca avand loc la Durer-kert, insa pe alte site-uri locatia concertului era Diesel Klub. in fine, invartindu-ne noi pe acolo, prin City Park, am parcat langa un castel foarte misto, si anume Vajdahunyad Vára.

in marea de oameni care trecea pragul acestui castel (o parte din el fiind construita, se pare, ca o replica a castelului Corvinilor, de la Hunedoara), am reusit sa dam peste un nene si un tip care parea a fi nepotul lui, care ne-au indrumat inspe un hostel foarte ok, dupa spusele lor. respectivul hostel era situat foarte central, fapt care nu putea decat sa ne bucure. am ajuns, ne-am cazat, am tras o tura prin oras in cautarea unui “mare” magazin de muzica (care era de fapt o chestie de 2 lei) si ne-am intors la cazare. Sorin si Mihnea Mic se resimteau dupa o zi de sofat, respectiv o noapte de chefuit impreuna cu Nick si Mihnea Mare, back in Arad, asa ca au preferat sa stea indoors. eu+Andrei+Ion am iesit la o mica plimbare prin Budapesta, avandu-l ca ghid pe Imre, vocalistul trupei Amber Smith. Acesta se cunostea cu Ion in urma colaborarii dintre trupa si TBA Crew. cred ca ii stiti si voi pe cei de la TBA Crew, macar din auzite; au organizat o groaza de concerte in Cluj, Timisoara si Bucuresti, cu tot felul de trupe, atata din RO, cat si din alte tari.

prima destinatie a fost Tuzrakter, o cladire foarte mare, o fosta fabrica, de fapt, care a fost abandonata si transformata intr-un fel de centru cultural independent, multifunctional. in acea seara se tinea un concert (Wildside Party) acolo (intr-unul din spatiile din acea cladire, respectiv in subsol). am ajuns acolo dupe ce prima trupa (The Trousers) terminase de cantat, asa ca ne-am luat ceva de baut si am asteptat sa inceapa cea de-a doua trupa. nu am mai fost niciodata la un concert de asemenea factura, asa ca eram foarte curios de ce urma sa se intample pe scena. dupe The Trousers au aparut Bitch&Chips, o trupa din Praga, care erau un fel de early MOTLEY CRUE (au si facut un cover la piesa Wild Side), incepand cu stilul practicat si terminand cu outfit-urile.

ascultand trupa asta ulterior, mi-am dat seama ca suna mult mai ok live. piesele inregistrate sunt destul de sterile. revenind la concert, astia 4 oameni din Praga au facut un show destul de ok. a existat o comunicare constanta cu publicul din partea intregii trupe, cu mentiune catre bassist, care tot trimitea cate un Fuck You obraznic, adresat tuturor si nimanui, in acelasi timp.

dupa Bitch&Chips au urmat Electric Bastards, o trupa locala, mult mai rodata, din ce am auzit. infiintata de Peter Kovary de la trupa NEO (pe care poate o stiti daca ati vazut filmul Kontroll), Electric Bastards practica un sleaze rock n’ roll cu influente Backyard Babies, The Hellacopters, Roky Erickson, niste BRMC si niste Hanoi Rocks, printre altele. chiar mi-au placut. foarte straight si la subiect, fara prea multa vorbarie intre piese si cu un sunet bun spre foarte bun.

dupa ce au terminat, ne-am mai plimbat un pic prin club si am aflat, in sfarsit, care e drumul spre Mordor.

in incheierea serii au cantat cei de la The Joystix, tot o trupa din Ungaria. din pacate nu am stat la tot concertul lor, pentru ca oboseala isi facea efectul. ce am auzit de la ei m-a lasat, insa, cu o impresie foarte placuta. iesind din incinta am mai stat la o poveste cu Imre, care, desi era la fel de obosit ca si noi, ne-a propus sa ne mai duca pana la o locatie unde “merita mers”. si mare dreptate a avut. am ajuns acolo (nu mai tin minte cum ii spunea locului) si din momentul in care am intrat, parca am intrat in alta lume. o curte imensa, acoperita, compartimentata in 3, incalzita, plina de oameni, decorata in cele mai misto feluri. nici nu ma mir ca Imre zicea ca merita venit aici. am baut un vin fiert foarte bun si am stat la povesti, asezati intr-un Trabant. dupa aia a urmat un somn din care nu ne-ar fi trezit nimic si nimeni (evident ca somnul a avut loc in camerele de hotel).

cam asta a fost prima zi de Budapesta. maine revin cu partea a doua; am zis ca nu are rost sa postez tot dintr-o bucata, ca e cam obositor si e cam multa informatie. ne auzim.